de doi ani în București

December 9, 2017 11:12 am Scris de

 

Fix astăzi facem 2 ani de când am început să jucăm în București. Am jucat Mălăieș în Călcăieș, un spectacol pe care-l construisem la Iași și cu care ne plimbam deja prin țară pe la festivaluri. A trebuit să modificăm puțin spectacolul pentru că jumătate de distribuția era la Iași, iar jumătate se mutase în București. Așa că în vreo 7 zile am ridicat a doua variantă cu Alina Mîndru, Claudia Chiraș, Ovidiu Cosovanu și Dumitru Georgescu. ȘI ne-am zis că o să se apucăm serios de teatru, adică o să facem spectacole noi și o să ne dăm toată energia în zona asta. Și cred că în mare parte ne-a ieșit.

Cu ajutorul celor de la Green Hours, am început să jucăm în mod periodic cel puțin 5 spectacole pe lună, spectacole construite în întregime de noi, cu mâna și cu energia noastră. Poate că la început a fost puțin greu, cine să-i știe pe câțiva amețiți care se joacă de-a poveștile în subsolul ăla cu o grămadă de ani de pe Calea Victoriei? Poate că și acum e puțin greu, poate că avem de multe ori aceleași probleme, dar cred că am mai crescut puțin.

Deși avem mai mulți pentru că am început treaba undeva prin 2013, cred că ultimii doi ani din București ne-au făcut ceva mai organizați și mai ambițioși cu noi. Cred. Avem doi ani aici, am făcut deja primii pași, mâncăm și ceva mâncare mai normală, mai țipăm aiurea câteodată, mai facem pe noi câteodată, dar începe să ne placă foarte mult să explorăm. Cred că mai avem foarte multe de învățat și cred că mai avem de lucrat și la sacrificiile pe care suntem dispuși să le facem pentru ca totul să meargă mult mai bine. Cred că mai avem de lucrat la modalitățile de învățare, dar hei, avem 2 ani aici unde fiecare aleargă după public ca fotbaliștii după minge. Glumă proastă, dar cam aia e ideea. Aici oamenii uită de multe ori de programul artistic sau de zona teatrală în care vor să se dezvolte. E drept că nici noi nu suntem departe de uitarea asta, dar am speranțe că în viitorul apropiat, cu puțină gândire critică din partea fiecăruia, o să ne definitivăm și asta. Spun lucrurile astea pentru că nu cred neapărat că doar rezistența în timp a unui grup e cea mai importantă, ci și evoluția artistică, exercițiul teatral, mesajul, toate astea fac un grup să aibă coerență.

Nu vreau ca Frilensăr să fie doar compromisul celor care nu joacă, ci vreau să fie un producător relevant de teatru, unul cu mesaj, unul care vrea să exploreze, să se dezvolte. Dar hai să ne bucurăm. Avem 2 ani aici. Le mulțumim celor de la Green Hours (Voicu și Rozana) și vă așteptăm la Mălăieș în Călcăieș  pe 13 decembrie să sărbătorim! 🙂

foto: Alexandra Cătană

Tags: ,