Mioritza. Cu tz nu cu ț!

September 2, 2017 9:52 pm Scris de

Eu inițial nu făceam parte din distribuție. Pe ultima sută de metri m-a sunat Daniel și m-a întrebat dacă vreau să joc “Mioritza”. Logic că am zis da. Am prins cumva din mers cum stă treaba. Bine, nici nu era mult de prins, mai mult de jumătate de spectacol sunt mort, un “cobai” al doctorului, dar mi-a plăcut mult ideea, textul, faptul că era foarte diferit de ce făceam în “Mălăieș în călcăieș”.

Spectacolul este unul dintre preferatele mele de la Frilensăr, deși, așa cum spuneam mai sus, eu nu fac mare lucru aici.

Pe mine mă emoționează. Faptul că sunt prezent, într-o continuă “comă” de la început până aproape de sfârșit, mă obligă să am anumite reacții și trăiri mute, trăiri pe care nu am cum să le manifest vocal, din când în când doar corporal. Lucru pe care nu l-am mai exersat în alte spectacole. Nu știu dacă se vede, nu știu dacă transmit ceva, însă m-am surprins plângând ca prostul la un moment dat. Poate din cauza reflectoarelor. Cine știe. În fine. Revin la Mioritza.


E de văzut. Sincer. Alina, Loredana, Tibi sunt foarte foarte buni. Vă jur că la fiecare spectacol sunt lucruri noi și cu greu mă abțin să nu izbucnesc în hohote de râs. Mai vine Loredana la mine și îmi spune “încet Mioritza”, “gata”, “te-au speriat”.

Iar la final când Alina mă întreabă “Mioară, unde-i baciul?”, iar Loredana intervine cu “încet” … ehe, acolo dragilor e de văzut.
Vă pup și ne întâlnim pe 8 Septembrie la festival în Constanța.