mai dă-mă dracu’

August 29, 2017 6:56 am Scris de

Dacă nesiguranța mea ar putea lua o formă, i-aș da forma acestui spectacol. De fiecare dată când vine vorba de Mioritza., simt un fior pe șirea spinării. Pe de o parte îmi doresc să mă pot sustrage din repetițiile pentru acest spectacol și, pe de altă parte, vreau să mă arunc cu capul înainte. E greu de explicat, dar există o oarecare dualitate care mă face să mă îndoiesc de contribuția mea artistică în ceea ce privește evoluția Mioritzei. Poate pentru că mă consider inferior colegilor mei (care sunt vizibil mai stăpâni pe rolurile lor și pe care îi privesc cu un melanj între invidie și admirație), poate că nu sunt demn de acest rol, sau poate că nu îl merit încă. Nu știu exact. Ce-i drept, mereu am avut probleme cu stima de sine și, de când mă știu, m-am considerat inferior celor din jurul meu. Poate că de asta nu am avut foarte mulți prieteni când eram mic. Nu am fost genul de copil care să iasă în fața blocului să bată mingea, care să bată din picior atunci când voia să i se cumpere ceva, care să urle atunci când nu îi convenea ceva…nu. Dintotdeauna am fost rezervat și cât mai calculat referitor la acțiunile și la opțiunile mele. Nu știu exact de unde s-a declanșat treaba asta, dar uite-mă acum: am fost cadorisit cu rolul Diavolului de cineva mult mai isteț decât mine și mă plâng într-o postare pe un blog că nu știu ce să fac cu el. Bravo, Enache.“Nemulțumitului i se ia darul” – îmi spunea mama când eram mic. Chiar dacă joc pe Diavol de 1 an și ceva, aproape 2, simt că este un personaj pe care (încă?) nu îl dețin. Nu știu exact ce spune asta despre mine. Poate sunt un actor mediocru și poate că rolul e mult prea complex pentru mine…nu am nici cea mai vagă idee. Ce-i drept e că Mioritza. a reprezentat pentru mine o șansă pe care nu mi-am imaginat că o voi primi atât de rapid. A venit în momentul în care eram proaspăt ieșit de pe băncile facultății, doritor de a mă afirma, de a mă face remarcat și mă bucur că s-a întâmplat asta. Am cunoscut oameni pentru care aș fi în stare să sacrific orice și am învățat în doi ani de teatru independent lucruri pe care nu le-aș fi putut învăța în confortul facultății.Știu că nici Mefisto, nici Manole nu se vor opri din evoluat niciodată și aștept momentul în care voi fi mulțumit de evoluția lor.

Dar, mai e până atunci.