Ferice de cei cu simțul umorului!

August 6, 2017 3:31 pm Scris de

Uneori nici nu știu ce e mai bine, să afli cât mai multe sau, pur și simplu, să te bucuri de o seninătate nepătată de cunoaștere.
De când mă ține pământul ăsta am avut o boală grea, curiozitatea.

Am vrut și vreau…oi vrea, probabil, toată viața, să aflu ce e de aflat, să văd eu ce și cum se face și s-aud tot. Nu-mi face bine.
Am început carvana dorindu-mi să văd reacțiile publicului. N-au întârziat să apară și sincer…m-au mulțumit în mare parte. Chiar și atunci când ieșeau din sală, simțeau ceva, reacționau…erau vii.

Am început să vizităm din ce în ce mai multe locuri, din ce în ce mai interesante. Am adunat informații, mi-a plăcut.
Ziua de astăzi ne-a găsit la Săpânța. O comună intens circulată, plină de turiști și de culoare. Stăm la o pensiune chic, cu perne cam tari ce-i drept, dar în care nu mă pot odihni. Și sincer, abia așteptam să ajung aici. Acum, abia aștept să plec.

Am fost în Sighetul Marmației și am vizitat Memorialul Durerii. Nu știu cum să descriu, cum să încep sau să termin. Tot ce pot să spun este că atmosfera apăsătoare și aerul încărcat de…durerile trecute m-au lovit în plex, la propriu. Mi s-a făcut rău, am ieșit ajutată de Dumi. Da, căldură mare, oboseală sau alte cele. Dar nu îmi explic de ce, după ce ne-am îndepărtat de respectivul muzeu, starea de bine îmi revea treptat umblând prin soare și caniculă.

Nu vreau să cred într-o empatie la un alt nivel sau cine știe ce alte motive, decât cele fizice, ale stării mele.
Cred că trebuie să mă bucur de orice, că trebuie să mă simt norocoasă că pot vizita atatea și într-o companie care-mi face plăcere. Dar, uneori, parcă nici soarele nu are chef să răsară și dacă răsare, e înfierbântat de peste noapte. O fi visând urât!