Săpânța, moartea și străinătatea

August 4, 2017 6:42 am Scris de

 

 

Am auzit atât de multe lucruri despre Săpânța până să ajung aici încât încă nu-mi dau seama dacă e ceea ce am sperat sau nu. Totul a început în generală când în școală s-a organizat o excursie în Maramureș, iar eu n-am mers. Nu neapărat pentru că era mai scumpă (noi acasă nu eram mai săraci decât restul), dar am fost destul de rar copilul care le cere părinților ceva. Instinctiv ai mei ar fi spus nu și ar fi trebuit să duc o muncă de convingere așa că nici măcar nu le-am spus că se organizează așa ceva. Însă cam toată perioada în care au fost plecați colegii mei, m-am gândit la cum arată Maramureșul și la cât de vesel o fi cimitirul de aici. Evident, perioada de închipuri a mai durat pentru că s-au întors colegii și profesorii și doar la școală se dau compuneri despre cum a fost în excursie. Și cum toată viața e o excursie (abis!), închipurile au durat cam până acum.

 

Am ajuns la Săpânța, dar m-am băgat jumătate de zi în cameră. Tu, Săpânță, codul portocaliu e mult prea dur! Cu toate astea, încă de la început, de pe terasa Blanca sau de pe șosea, am observat că și aici trăiesc cel puțin două lumi paralele. Am să scriu de trei. Una este a capitalismului, a iilor, a baticelor și a turistilor care au auzit de și vin buluc să-și arunce sufletul și ochii în cimitir. Oamenii din sat s-au obișnuit atât de tare cu lumea asta încât o ignoră și se comporta ca niște păsări într-o colivie. A doua lume este cea a nemulțumirilor, a frustrărilor, a oamenilor plecați în străinătate, a celor care se luptă să o ducă decent. Iar a treia este cea a misticismului, a bătrânelor îmbrăcate în negru care se plimbă în stol de ici colo, a morții.

 

Lumile astea paralele (care trec de trei) conviețuiesc ignorându-se total una pe alta și se comportă ca și cum nu s-ar influența deloc, deși se influențează în cele mai mici detalii. Interesant este că toate par autentice și puternice și poate cea mai autentică dintre toate este cea a misticismului și a morții. Aici moartea are un loc special pentru că moartea este tratată, moartea este înfruntată, luată la mână, batjocorită, dar în același timp respectată. Da, eu cred că se poate. E genul de glumă apăsată pe care o faci cu o persoană în vârstă. Ești atent la reacții, la deranjul pe care l-ai produs și ai pregătită o scuză în orice moment.

 

Aici la Săpânța a murit fostul primar. Va fi înmormântat sâmbătă când avem noi spectacol. Noi vom avea spectacol fix lângă Cimitirul vesel. Oamenii au început să modernizeze Săpânța așa că în același timp în care se construiesc biserici de lemn, se înalță și câte o casă cu etaj cu termopane și arhitectură modernă. Tinerii din Săpânța se duc la muncă în străinătate. Am auzit de Franța, Anglia, Irlanda. Unii au plecat din 1995, au mai obținut o cetățenie, iar acum nu se mai consideră români. Pentru ei Săpânța e aici la voi spus cu accent puternic maramureșan. Ei știu să facă diferența între scotch și bourbon, ei fac comandă de pizza family pentru prietenii de pahar și sunt supărați că totul aici e mult prea ieftin în comparație cu cât se câștigă in alte părți. În același timp, stoluri de bătrâne îmbrăcate în negru cutreieră ulița asfaltată.