Nu nimeresc viteza a patra

July 24, 2017 6:47 am Scris de

 

 

Suntem în ziua a treia. Pe fundal aud de la niște turiști o manea. Cică: “ce miracol, ce minune”. Suntem cazați în Orșova, fix la malul Deltei Dunării. Bun, dar să derulăm un pic. Ieri, sau mai bine zis alaltăieri seară, am ajuns în Băduleasa, la familia Pisică, oameni care ne-au primit cum nu se putea mai frumos. Ne-au hrănit cu niște delicatesuri, de nu vă imaginați. Ne-au servit cu o vișinată producție proprie, de nu vă imaginați, și ne-au dat adăpost, de nu vă imaginați. Despre adăpost pot să spun că a fost ca-n povești. Serios, am simțit casa aia tradițională de la 1900 în 2017. Conacul Pisicilor a fost cel mai frumos început de Caravană.

Zorki și Zen, pisicile casei. Bine, nu chiar pisici-pisici, mai mult câini. Câini făcuți parcă din unt de arahide. Când am făcut cunoștință cu ei, Zen mă mârâia, iar Zorki mă lingea. Din câte am înțeles de la Eliza, una dintre gazdele casei (ghid, prieten, susținător, ajutor…), e vorba de un conflict de interese la mijloc. După mai multe întâlniri, cei doi patrupezi au devenit prietenii mei. Le-am aruncat mingea prin luțărnă. Și aici o altă problemă fiindcă Zen știa că nu poate să ajungă la minge înaintea lui Zorki, așa că mă prefăceam că o arunc într-o parte, Zorki o mușca și se ducea după o minge imaginară, după care mă întorceam în partea opusă și îi făceam jocul și lui Zen. După cum am spus, un conflict de interese. Ca-n viață: se aleargă după posibilități tangibile sau se ia țeapă. Nu știu dacă are legătură, dar mai contează?

Eliza are o soră, Veronica. Eliza și Veronica sunt Pisică (v-ați prins?). Eliza și Veronica ne-au dus în mai multe locuri (două) prin satul lui Daddy. Primul a fost la o cișmea unde ne-am bătut cum nu se putea mai bine cu apă. Câțiva dintre noi (eu nu pentru că nu mă cheamă Mihai), în mai puțin de treizeci de minute, și-au făcut tricouri naturale pe piele, s-au prăjit cu forme, s-au radiat, s-au forjat, hai că ați înțeles. După, am mers la Turnu Măgurele, la Briza Dunarii ( fără diacritice, exact cum se vede), localul lui Daddy. În fine, nu mai insist. După, am fost la Islaz unde am făcut baie în Olt. Eliza și Veronica Pisică au rămas pisici și nu s-au băgat în apă. Ba mai mult, pisici ca-n viață, Pisică a rămas atașată de casă. Deci surorile Pisici au scăpat de noi după baie, iar noi ne-am urcat în mașini și am luat-o înspre Calafat. Eu conduc o Dacia Duster care are șase viteze. Bun. Dacă e să trec din viteza a șasea în viteza a patra mă simt de parcă conduc o Dacia 1600. Nu o nimeresc tot timpul. Trebuie să o caut. Mă enervează. Vreau să o nimeresc. De ce nu o nimeresc? Poate pentru că o conduci de trei zile, Ovidiu. Aaa, ok. Cred că trebuia să te obișnuiești deja.  Vocea imaginară care îmi spune pe nume. Ok.

Prezent (sau trecut pentru cei ce au dat click mai greu):
S-a schimbat muzica. S-au băgat Frilensării la butoane. Se aude Subcarpați și parcă aș vrea să mă duc să stau cu ei. E bine cu ei. E cel mai bine cu ei. E frumos cu ei. E frumos și la spectacole cu ei. E frumos în Caravană cu ei.

Sinceritate, personal, adevăr sau cum vrei să-i zici:
Abia aștept să văd toată granița țării. Simt că nu vreau să se termine. Vreau să călătoresc din ce în ce mai mult.

P.S1: România este prin definiție o rezervație naturală.
P.S2: Cu mici excepții.